Nu de puține ori, am auzit părinți frustrați de copiii lor pentru simplul fapt că odraslele își petrec prea mult timp în fața calculatorului jucând tot felul de jocuri care la prima vedere pot părea stupide, fără sens, sau poate prea violente. După o perioadă, majoritatea acestora reacționează impulsiv, fie prin interzicandu-le accesul la calculator, fie prin confiscarea anumitor cabluri, tastatura, monitor, etc nerealizând că nu reușesc decât frustrarea copiilor și stimularea imaginației acestora pentru a-și face rost de componentele lipsă sau doar de a încălca interdicția.

Ceea ce majoritatea nu fac este să afle ce anume îi captivează pe copii la acel joc de îi face să uite de bicicletă, fotbalul din curtea școlii și alte jocuri ale copilăriei. Avantajele sunt multiple; pe o parte, părinții ar reuși să se liniștească și să realizeze că copiii lor nu își deformează personalitatea într-un mod major, iar copiii, cu toate că probabil în prima instanță ar fi circumspecți și bănuitori, ulterior ar fi deschiși la conversație și prezentarea noului hobby.

O dată discuția începută, părinții ar reuși să aibă o înțelegere mai profundă a copilului și a pasiunilor și să redeschidă canalele comunicării apuse de ceva vreme din cauza noului dușman, calculatorul.

Cum să ai o conversație cu copilul tău despre jocurile pe calculator?

1. Convinge-ți copilul că ești cu adevărat interesat

   Dacă în trecut te-ai exprimat referitor la pasiunea lui folosind termeni ca și “pierdere de timp”, “prostie”, “nu înveți nimic din jocurile alea” ai putea foarte ușor de a începe prin mea culpa. Apoi, explicați că doriți cu adevărat să aflați despre ceea ce joacă, și că totuși nu este nimic rău în a te juca. Vei avea nevoie de o cantitate considerabilă de timp liber, un copil când este pasionat de un lucru, îți poate vorbi ore intregi. Nu încerca sa-i păcălești sau să câștigi timp prin a le cere să vorbească și să-ți arate în același timp; ei vor știi când e momentul să treceți la următorul nivel :).

2. El/ea este expertul/experta, tu “studentul”

   Pentru tineri, una dintre atracțiile majore la jocurile pecalculator este sentimentul acțiunii pe care îl au în viața lor din joc.

   Ei au ocazia să experimenteze o liberatate care rareori este prezentă și în realitate. De fiecare dată când se joacă, chiar și cel mai mic copil caută luarea deciziilor și acumularea experienței (chiar dacă alege să împuște un om nevinovat pe stradă, în joc, răspunsul jocului este ca va fi căutat de poliție, spre exemplu). Avantajul unui joc este luarea de decizii proaste, sau imorale, fără o altă repercusiune decât cea a reînceperii nivelului la care era.

   Lăsa-l să aducă acea autoritate în relația voastră pentru un timp. Îi permite acestuia să fie în banca expertului, lucru care contează pentru ei, în timp ce tu pui întrebările prost.

   Vor fi atât de multe lucruri pe care nu le înțelegi iar lui îi va plăcea să vă explice. Renunță la mândria ta, ești pe tărâm necunoscut, el este căpitanul.

3. Taci și ascultă

   Mai țineți minte când a făcut primul pas? Când v-a povestit prima zi de școală? Când a dat primul gol la fotbal? Când a luat primul 10? În toate acele momente i-ați acordat foarte multă atenție iar ochii vă explodau din orbite; dă-i un pic din asta din nou.

   La început, ceea ce auzi poate fi la fel de interesant ca și cotele Dunării la mal, dar totuși, încearcă sa rămâi atent și să pui întrebări. Vei primi puncte bonus de la gamerul tău în momentul în care vei face menționările corecte.

4. Caută intriga

   Atunci când copilul tău descrie ceva care îi dă o stare de euforie, mergi pe acea stare: roagă-l să-ți spună cănd a avut cea mai mare satisfacție în acest joc, care a fost cel mai mare scor, cel mai bun rang. Dacă ceva îl face pe copilul vostru mândru și fericit, vrei sa stii despre asta, nu? Orice ai face, nu încerca să îți bați joc.

   Ascultă ceea ce el definește ca realizări, recunoaște-i sau lăudă-i realizările în același mod în care a-i face-o cu orice alt hobby.

   Se joacă un joc care-ți sună complet ridicol și lipsit de sens? Mișto. Nu uita că vorbești despre un joc, și nu îi cere să justifice aspectele educaționale ale acelui joc.

5. Nu te panica

   Copiii din generația Y(Millenials)[ref]Generația Y (Millenials) – Născuți între 1977 și 1994, aceștia sunt sofitsticați, au un mare apetit pentru tehnologie, imuni la cele mai tradiționale metode de marketing și vânzări deoarece s-au născut cu ele și le-au văzut la tot pasul[/ref] și Z[ref]Generația Z – Născuți între 1995 și 2012, aceștia vor crește într-un mediu mult mai bogat și diversificat ca cei din Generația Y[/ref] sunt niște persoane nativ digitale și li se spune în mod constant despre securitatea cibernetică atât la școală cât și acasă. Ei cred că știu de toate și că nu le poți spune nimic, astfel că te-ai putea obișnui cu ideea, este un tipar, așa că, puteți la fel de bine să recunoașteți această situație.

   S-ar putea să vrei să le reamintești că este treaba ta să te asiguri că rămân în condiții de siguranță, și în acelși timp să descoperi cum poți găsi un echilibru între părinte responsabil și fiind un partypooper total. Agreează împreună cu copilul tău limitele responsabilității individuale a vieții private. Discută regulile de bază ale familiei voastre referitoare la decență și la socializarea cu ceilalți. Acestea ar trebui să se aplice în interacțiunile virtuale la fel de mult ca și în viața reală.

   Confirmă cu el că vei avea încredere să-și gestioneze singur viața on-line și să vină la tine, dacă există o problemă. Expui foarte clar că e treaba ta să intervii atunci când este necesar.

   Cu toate povestile despre manipularea psihologică și hărțuire din mediul adolescentin (bullying), sunt dispus să pariez că sunt din ce în ce mai mulți copii care își fac prieteni adevărați on-line. Ei reușesc să-și găsească încrederea socială și capitalul de imagine pe care nu l-au câștigat în curtea școlii.

   Ca și concluzie, cu căt te panichezi mai puțin în aceste conversații incipiente, cu atât mai ușor este pentru ei să vină la tine, dacă lucrurile devin ciudate.

Cum să începi discuția

1. Ce te joci?

   Vei descoperi probabil că puștiul are o suită întreagă de jocuri pe diferite teme. Începe prin a-i cere să clasifice diferitele tipuri de jocuri pe care le joacă – shootere, role play, etc.

2. Cum te joci?

3. La ce ești bun?

4. Ce ai vrea să se îmbunătățească și de ce?

5. Te joci în echipă?

6. Ce ai vrea să înțeleg despre pasiunea ta?

Pașii următori

1. După ce ați recunoscut faptul că jocurile pe calculator sunt în esență distractive pentru un copil, si după ce ați agreat faptul că mai degrabă este o perioadă de timp distractivă și nu o pierdere de timp, devine mult mai ușor să negociezi jocurile care sunt permise și cât de mult timp este dedicat pentru a le juca.
2. Cere-i să vă învețe cum se joacă un anume joc. Puteți negocia un swap: vei petrece două ore de Fifa cu el iar el apoi să fie de acord să-și petreacă timpul încercând ceva pe care doriți să-l învețe…
3. Pentru adolescenții mai tineri, ai putea face un gest pentru a demonstra că ai înțeles și ai putea adauga pe lista zilei de naștere o sesiune de gaming pe echipe.
4. Caută cursuri adiacente cu pasiunea lor de gaming,  școli de vară, evenimente de gaming, etc.